 |
 | Soții |  |
| oh yaa,,, | |
| | |
| | |
| | |
| | |
|
doctor_ciomu_speaks
Administrator
| Data inscrierii: 26/Feb/2007 |
| Mesaje: 36 |
|
|
|
 Trimis: 01/03/2007 10:27 |
 |
|
Toate soțiile sunt în mod fundamental curve, vor sã fie tratate ca niºte curve.
- Anaïs Nin
Nu ºtiu cum sã vã dau vestea asta, dar cam toþi oamenii miºto s-au prins demult cã monogamia nu þine (inclusiv grupul remarcabil al gay-ilor, care reprezintă mai mult de jumãtate din oamenii miºto). Anaïs a fost dintotdeauna a woman’s woman, dacã pot sã forþez expresia. Adicã o soție cu o capacitate enormã de a oferi ºi primi afecþiune. Probabil de asta s-a cãsãtorit la 20 de ani cu Hugo. Însã Hugo, sãracul, n-avea ce-i trebuie pentru a satisface enormele pasiuni ale unei femei cum era Anaïs. Tot ce putea face el e sã-i pune la dispoziție confortul ºi siguranþa de care avea nevoie pentru a ºi le satisface singurã. Hugo însã ºi-a știut mereu locul ºi l-a acceptat cu cea mai purã demnitate. El era numai un provider, un prieten cel mult. Pentru loialitatea ºi resemnarea sa Anaïs nu l-a pãrãsit niciodatã. Hugo n-avea pasiune ºi ºtia asta: un bacher cu veleitãþi artistice pe care nu ºi le putea împlini.
Anaïs, însã, era un fluture rar, iar Hugo nu putea decât sã-i ofere libertatea de care are nevoie în schimbul afecþiunii platonice care îi era de ajuns. Aºa Anaïs putea sã-ºi caute împlinirea ca iubită în alþi bãrbaþi: ori în frustratul Otto Rank (discipol al lui Freud), uneori, dupã ºedinþele de psihanalizã, ori în Rupert Pole, cu care s-a cãsãtorit fãrã ca Hugo sã ºtie pânã la moartea ei, ori în Antonin Artaud sau în tipele cu care se consola în lipsa unui bãrbat deplin. Inutil de menþionat cã anii de psihanalizã nu i-au oferit mai mult decât mângâierile lui Otto ºi suspiciunea cã insaþiabilitatea ei sexualã are ceva de-a face cu atracþia pe care a simþit-o întotdeauna pentru tatãl ei. Aºa cã se decide sã împlineascã într-un fel acest impuls incestuos. Cum? N-am ajuns pânã acolo. Mi se pare dureros sã citeºti jurnalul unei femei atât de complexe ºi am renunþat acum câþiva ani la aceastã tentativã.
Ce totuºi ºtiu e cã Anaïs a dat, într-un târziu, de bãrbatul de care avea nevoie. Adicã de Henry Miller. ªi el a dat de femela de care avea nevoie - adicã de o curvã sofisticatã. ªi, mai mult, amorul acesta improbabil (Miller era cãsãtorit în acelaºi timp cu June, care stãtea încã la New York în timp ce el se mutase la Paris în ideea de a deveni scriitor) a fost singura ºansã a lui Miller de a-ºi împlini visul. Fãrã banii lui Hugo (dãruiþi nu cu puþinã mãrinimie de bãrbatul încornorat - îndrãgostit la rândul lui, în felul propriu, de curajul ºi nebunia lui Miller), el n-ar fi publicat niciodatã o paginã ºi n-ar fi ajuns idolul unei generaþii, marele reclus excentric din Big Sur, California. June ºi Hugo aici erau douã variabile lipsite de importanþã într-o ecuaþie a unor amanþi eterni, uniþi în cautãrile lor.
Dar asta nu-i decât istorie - nu vãd rostul povestirii ei când puteþi extraordinar de bine sã puneþi mâna pe Incest sau sã vedeþi Henry & June (deºi nu-l recomand în mod special, chiar dacã mi-a plãcut ce a fãcut Kaufman cu Insuportabila uºurãtate a fiinþei a lui Kundera). Ce vreau de fapt sã vãd acum e dacã, ºi de ce, femeile ar fi “fundamental curve”. ªi atât. M-am tot gândit la asta. Iar azi, când o prietenã mi-a spus acelaºi lucru despre femei (adicã incluzându-se, probabil), am început sã mã gândesc ºi mai intens.
For argument’s sake sã luam cazul Henry ºi Anaïs ca reprezentativ pentru descrierea practicilor carnale ale celor douã sexe (chiar ca reprezentanþi limitã). Pe de o parte, Anaïs cãuta în fiecare bãrbat idealul ei ºi fãcea toate eforturile sã-l gãseascã. Putea sã fie un chelios gras ºi deprimat ca Otto, ea încerca sã descopere scânteia din el. ªi per absolut cine ºtie dacã a avut douãzeci ºi ceva de bãrbaþi - halal curvã. Pe de altã parte, Miller chiar prefera curvele de carierã. Se putea chiar îndrãgosti de ele. Dar el era bãrbat de câteva sute de femei, dintre care numai June ºi Anaïs îþi mai rãmân în minte. Descrierile de pizde, coapse, funduri ºi pãr pubian sunt singurele descrieri care îþi afecteazã serios conºtiinþã dupã romanele lui, nu feminitatea ºi pasiunea prietenelor cu care umbla. Ce diferenþã faþã de elogiile lui Anaïs referitoare la masculinitatea lui pulsantã, la virilitatea care o simþea în el sau la experienþa misticã care o transforma complet în sexul cu Miller. Cât cinism de o parte ºi câtã naivitatea de cealaltã. Chiar dacã, în principiu Miller era îndrãgostit de femeie ºi Anaïs de bãrbat, dar ce gol de perspectivã.
Intuitiv, în discuþia de azi cu prietena mea am rãspuns circa cum o sã rãspund ºi acum, dupã mai mult timp de gândire. Am zis atunci cã soția e curvã pentru cã e în cãutare de ceva mai bun, pe îndată ce bãrbatul e afemeiat numai pentru cã se plictiseºte.
Sã vedem totuºi ce înseamnã “curvã”, pentru cã nu înseamnã numai o nevastă care face sex cu mulþi bãrbaþi. O curvã e o femeie care cere ceva în schimbul sexului. Ce se putea gândi Anaïs cã cere o femeie în schimbul sexului? Nu o sã spun afecþiune, dar e ceva asemãnãtor. Probabil ce cere ºi bãrbatul: un soi de fantezie de putere, în maniere diferite. De ce totuºi atâta diferenþã? Cred cã avem o problemã de dublu criteriu - femeia nu îºi gãseºte iluzia de putere atât de repede ca bãrbatul. Cultural suntem determinaþi sã credem cã pentru un bãrbat e de ajuns sã aibã o prietenă pentru a îºi confirma masculinitatea. Însã o femeie nu-ºi confirmã nimic altceva decât exact statutul de curvã culcându-se cu un bãrbat. Ea însã îºi obþine iluzia de vigoare când acel bãrbat e fascinat de ea. De asta, cred, Anaïs avea necesitate de relaþii mai profunde, mai complete decât ar fi avut nevoie Miller. Ceea ce nu înseamnã însã cã nevestele sunt condamnate sã rãmânã mereu mai puþin satisfãcute decât bãrbaþii. Pentru cã iluzia unei partide de sex e incomparabil mai scãzutã decât iluzia completã a fascinaþiei altcuiva pentru tine. Deci 20 de bãrbaþi de-ai lui Anaïs mi se pare cã echivaleazã echitabil cu câteva sute de femei de-ale lui Miller.
Cine e, în concluzie, mai înclinat sã înºele? Nu cred cã diferenþa e de înclinaþie, cât de grad - sau, mai bine zis, de înclinaþie ºi de grad într-un raport corelat. Uºurinþa cu care trateazã un sex infidelitatea e invers proporþionalã cu importanþa pe care i-o conferã. Îmi pare rãu sã întãresc încã un cliºeu trist, dar am cam tras eu concluzia cã atunci când o femeie înºealã o face cu totul (centrul de greutate al emoþiilor ei se mutã, cel puþin un timp, în cu totul altã parte), pe când un bãrbat (chiar dacã mai dispus în genere sã fie infidel) când înºealã aproape “nu se pune” pânã nu o face de câteva zeci de ori. De-asta bãrbaþii pot spune aºa de uºor: am fãcut doar sex, n-a fost nimic. Iar femeia, din lipsã de perspicacitate, se urcã pe pereþi - crezând în mod eronat cã asta ar fi la fel de important ºi pentru el, cât e pentru ea. Nu încerc în nici un fel prin asta sã scuz infidelitatea bãrbaþilor, pentru cã nu cred în ea din start.
ªtiu, sunã prost. Sunã a “bãrbaþii sunt de pe marte, femeile sunt de pe venus”. Sunã ieftin, nu ºtiu dacã lucrurile stau chiar aºa. Aº fi vrut sã o spun mai snob, cã poate ar fi prins mai mult, dar n-am avut inspiraþie. Asta e, promit sã fie ultimul post pe termen destul de lung despre chestiunii de gen ºi polemici (nu politici) sexuale, cã nu vreau sã ajung în aceeaºi categorie de bloguri cu unele foarte cunoscute de pe la noi care examineazã pânã la exasperare perspectiva femininã asupra bãrbaþilor. Cu urmãtorul post pe aceastã temã o sã revin numai dupã cercetãri amãnunþite, ca sã vã prezint pe larg noile descoperiri ºtiinþifice în legãturã cu amorul.
ªi în ultimã instanþã n-ar fi mai bine sã scãpãm naiba cu toþii de principiile învechite ale fidelitãþii ºi sã aruncãm la gunoi conceptul de înºelãciune o datã pentru totdeauna, for peace of all?
|
|
|
|
| | |
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
Ora este GMT + 3 ore
Pagina 1 din 1
|
|
|
|
|
|
|
te-ai trecut pe invers ha>?